Bolile genetice: Sindromul cardio-facio-cutanat

Sindromul cardio-facio-cutanat

Boală genetică din categoria RASopatiilor

Aspecte clinice
Sindromul CFC este foarte similar cu sindromul Noonan din cauza afecțiunilor similare provocate la nivel cardiac și limfatic, însă în cazul CFC dizabilitățile intelectuale și afecțiunile gastro-intestinale sunt adesea mai severe și accentuate.

Afecțiunile cardiace întâlnite la majoritatea pacienților diagnosticați cu sindromul CFC sunt reprezentate de: stenoză pulmonară, defectul septal atrial, și cardiomiopatie hipertrofică.

CFC este de asemenea caracterizat prin trăsături faciale distincte ce includ următoarele: o frunte înaltă care se îngustează la tâmple, un nas scurt, ochi depărtați (hipertelorism ocular), unghiul extern al ochiului îndreptat în jos (fisuri palpebrale oblice), pleoape căzute (ptoză), o bărbie mică și urechi pozitionate mai jos.

Afecțiunile cutanate sunt prezente în majoritatea cazurilor diagnosticate cu CFC fiind reprezentate de: piele uscată, aspră, nevi, keratoza pilaris, palme și tălpi ridate.
Copii diagnosticați cu sindromul CFC prezintă un tonus muscular slab (hipotonie), dificultăți de hrănire, și incapacitatea de a crește și a se dezvolta la parametrii optimi.
Simptomatologia sindromului CFC se suprapune semnificativ cu cea a altor RASopatii, cum ar fi sindromul Costello și sindromul Noonan, iar diagnosticarea corectă a acestora poate fi dificilă mai ales în cazul copiilor. Spre deosebire de sindromul Costello, care crește semnificativ riscul dezvoltării cancerului, în cazul CFC nu se prezintă un risc semnificativ de a dezvolta cancer.

Frecvență
CFC reprezintă o boală genetică foarte rară, o RASopatie a cărei incidență nu este cunoscută exact. Cercetătorii estimează o frecvență de un pacient la câteva sute de mii de nou‑născuți.

Aspecte genetice/cauze
În ceea ce privește componenta genetică sindromul cardiofaciocutanat poate fi cauzat de mutații ale unui set de gene care codifică proteine din calea de semnalizare MAP-kinazică. Cele mai frecvente mutații se regăsesc în gena BRAF (75-80% din cazuri), urmată de mutații ale genelor MAP2K1 și MAP2K2 (10-15%), iar mai puțin de 5% din cazuri sunt cauzate de mutații ale genei KRAS.
Sindromul CFC este considerat o afecțiune autozomală dominantă, ceea ce înseamnă că este suficientă doar o singură copie a unei gene alterate în fiecare celulă pentru a provoca boala. CFC apare de obicei în urma unor mutații genetice de novo (nu există antecedente în familie). S-au raportat puține cazuri în care boala a fost moștenită de la un părinte afectat.

Diagnostic
Sindromul CFC poate fi confirmat genetic prin prezența oricăreia dintre mutațiile cunoscute ale genelor enumerate de mai sus.
Deoarece sindromul CFC are un fenotip superpozabil cu al altor RASopatii, cum ar fi sindromul Noonan sau sindromul Costello, de regulă se efectuează un panel Next Generation Sequencing, care analizează toate genele implicate în RASopatii.
Suplimentar mai pot exista mutații încă nedescoperite specifice pentru această boală, iar absența unei mutații deja cunoscute nu va putea exclude diagnosticul. În aceste cazuri, diagnosticul de sindrom CFC se face în principal pe baza tabloului clinic.

– – – – – –

Alte boli genetice:
Sindromul Noonan
Neurofibromatoza de tip 1

Boala Gaucher
Sindromul Hunter